sursa foto: Casa lui Patrocle - Animal Rescue
Pe drumul care duce spre o mănăstire din județul Suceava, unde oamenii se duc să se liniștească, alții aleg să își verse nepăsarea. Așa a fost abandonată Doinița, o cățelușă firavă, la marginea șoselei, împreună cu sora ei. O bucată de pâine aruncată în batjocură a fost ultimul gest făcut de „stăpânii” lor. Nu de milă, ci din indiferență. Din păcate, surioara ei nu a supraviețuit: a fost lovită de o mașină.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Doinița, rănită grav, a rămas singură. Fără să plângă și să fugă, cățelușa tot aștepta. Umilă, blândă, cu o resemnare greu de descris. Nici măcar nu mai spera, poate că nu a știut niciodată ce înseamnă speranța.
O poveste tristă începută pe marginea unui drum
Pe un drum de țară, în apropierea Mănăstirii Rădășeni din județul Suceava, două cățelușe surori au fost abandonate de către stăpânii lor. Le-au lăsat lângă șosea, în bătaia soarelui, cu o bucată de pâine aruncată nepăsător ca o insultă. Fără cușcă, fără adăpost, fără apă, fără vreo șansă reală.
Pentru una dintre ele, destinul a fost tragic și rapid: a fost lovită de o mașină. Cealaltă, Doinița, a fost și ea accidentată, dar nu a murit. A rămas acolo, pe marginea drumului, cu trupul frânt.
Un diagnostic dur, dar o inimă puternică
Doinița a ajuns în grija adăpostului Casa lui Patrocle – Animal Rescue, unde a primit imediat îngrijire. Veterinarii au stabilit diagnosticul crunt: fractură de bazin. O afecțiune gravă, dureroasă, care presupune o recuperare lungă și complicată.
Dar în trupul ei mic și slăbit bate o inimă uriașă. Cu răbdare și tratament, Doinița a început procesul de vindecare. Nu s-a plâns niciodată. A acceptat totul cu o liniște care i-a emoționat pe toți cei din jur.
Transformarea unui suflet chinuit
Timpul a trecut, iar durerile au început să se stingă. Azi, Doinița nu doar că merge, aleargă cu bucurie! Se joacă, râde în felul ei canin și împarte afecțiune cu o sinceritate rară. Trupul ei aduce a câine Mallinois: atletică, elegantă, cu privirea ageră. Dar sufletul? E de Golden Retriever: cald, blând, loial. Patrupeda are toate actele la zi, este sănătoasă, energică și complet refăcută atât fizic cât și emoțional.
În prezent, Doinița este de nerecunoscut. Aleargă cu bucuria unui copil care descoperă lumea. Se joacă, sare, se cuibărește în brațele voluntarilor, cere atenție și o oferă înapoi înzecit.
Un „mulțumesc” spus cu ochii și inima
Cățelușa nu poate rosti cuvinte, dar spune „mulțumesc” zilnic: cu privirea, cu modul în care se lipește de oameni, cu felul în care își pune capul pe genunchii tăi ca și cum ar spune: „Sunt bine acum, mulțumesc.”
Doinița este o lecție despre suferință, dar și despre vindecare. A trecut prin iadul abandonului, dar nu a păstrat nicio urmă de ură.
Ce-i mai lipsește Doiniței? O familie
Patrupeda este pregătită pentru adopție. Are tot ce-i trebuie, mai puțin un om al ei. Are nevoie de o familie care să-i ofere ceea ce viața i-a refuzat prea mult timp: siguranță, afecțiune.
Povestea Doiniței nu este doar despre cruzimea oamenilor sau suferința unui animal. Este despre cum, chiar și în cele mai întunecate momente, compasiunea poate schimba totul. Cățelușa nu a renunțat să lupte. Nici tu nu ar trebui să renunți la șansa de a o cunoaște AICI.
