Sursa foto: Laurențiu Negrău/ Dresor cu șapca întoasă
Părinții tind adesea să se concentreze asupra rasei câinelui în alegerea unui companion pentru copii, însă sunt alte aspecte mult mai importante. Printre ele, se numără timpul pe care i-l putem aloca, vârsta copilului și stilul de viață al familiei. Laurențiu Negrău, instructor de dresaj canin, acreditat în cadrul Asociației Naționale a Instructorilor Canini Profesioniști (ANICP), ne spune ce pași trebuie să urmăm pentru a lua decizia cea mai bună atunci când vrem să aducem un câine într-o familie cu copii.
Pregătiri pentru alegerea unui câine – întrebări și răspunsuri sincere
Prima și cea mai importantă întrebare pe care trebuie să ne-o punem și nouă, dar și copilului, la care să răspundem sincer este: de ce vrem un câine? Un câine nu este o jucărie pe care azi o vrem, iar mâine nu o mai vrem și renunțăm la ea! Nu, un câine trebuie să fie un membru al familiei, pentru care alocăm timp, energie, iubire și bani.
Apoi, trebuie să știm dacă avem timp pentru câine. „Rasa este irelevantă până când noi nu putem să ne dăm seama dacă, în rutina noastră, pot fi introduse noi sarcini, ca de exemplu plimbările zilnice cu câinele. Trebuie să-i acordăm cel puțin o oră zilnic, timp în care să ieșim cu el, să ne jucăm”, explică Laurențiu Negrău.
Și, foarte important, decizia de a avea un câine trebuie luată cu acordul tuturor membrilor familiei, adică să nu existe disensiuni între părinți pe această temă, pentru că ele se vor răsfrânge asupra animalului, care nu va înțelege de ce unii îl iubesc și alții îl resping. El trebuie să fie dorit de toți, iar sarcina îngrijirii lui să fie împărțită – adică să nu existe certuri în familie de tipul cine scoate mai mult câinele, cine curăță după el, cine îl hrănește.
Pasul următor este o întrebare la care iar e nevoie de un răspuns sincer: este copilul suficient de conștient de ce înseamnă un câine? (La finalul articolului, găsiți lista cu 7 semne care arată dacă copilul este pregătit pentru un câine sau nu).
„Noi ducem copiii la școală când au capacitatea de a înțelege să stea într-o bancă 50 de minute, să urmeze un set de reguli, undeva în jurul de 6-7 ani. La fel e și cu un caine. Nu putem la o vârstă prematură să-i dăm unui copil o responsabilitate pe care nu o poate duce – de a hrăni un câine, de a-l scoate la plimbare singur”, spune dresorul.
Așadar, trebuie să ținem cont de vârsta pe care o are copilul. Dacă dorim să-l responsabilizăm, să-l facem să înțeleagă că un câine nu e o jucărie, atunci nu ar fi recomandat pentru un copil de sub 10 ani. Altfel, trebuie să realizăm că, de fapt, luăm câinele mai întâi pentru noi și să ne facem timp pentru el. Noi devenim total responsabili și nu putem să-i pasăm această grijă unui copil la o vârstă prea mică.
Rasa potrivită copilului tău. Mituri
După ce am trecut prin primele întrebări, următoarea etapă este ce câine luăm. Trebuie spus că un metis, adică un câine care nu e de rasă, poate fi la fel de iubitor, cuminte și inteligent ca oricare altul de rasă.
Și totuși, cine își dorește doar câini de rasă trebuie să fie atent la câteva aspecte importante. Unii părinți se lasă ușor influențați de păreri subiective și de dorințele copilului – de exemplu, vor să ia un Cane Corso când au un copil de 3 ani, dar puțini știu că e un câine greu de ținut sub control.
„Pentru copii, o rasă de dimensiuni mici, poate medii, până în 20 kg, ar fi potrivită. Ideal este ca interacțiunea dintre ei să nu fie defectuoasă pentru niciunul dintre ei. De pildă, un câine de talie mare, de 40 kg, inclusiv Golden Retriever, poate lovi un copil destul de tare doar din joacă. Putem vorbi de un câine mare căruia nu-i place să fie dominat, dar să reacționeze greșit pentru că cel mic se urcă peste el când acesta doarme. Se vorbește mereu de rasele agresive, precum Amstaf și Cane Corso, dar la fel pot mușca rău și Golden Retrieverii”, detaliază specialistul în dresaj.
Temperamentul nostru și al copilului contează mult – e important de luat în calcul dacă suntem activi social, ieșim des, facem sport sau suntem mai de grabă sedentari, cu un ritm nu prea alert.
„În funcție de asta, ne putem orienta către anumite rase – de regulă, Beagle este foarte căutat, dar lumea nu înțelege că este un câine foarte sociabil și care necesită mult timp. Uneori ar putea fi o alegere greșită pentru un copil, pentru că are nevoie de câteva ore de socializare, este hiperactiv. Este un câine vânător. Dacă are cine să lucreze cu ei, putem lua un Beagle sau un Cocker. Dacă suntem liniștiți, să căutăm Bichoni, Shitzu, Pomeraniani, adică acei câini-companioni”, spune Laurențiu Negrău.
În cazul în care facem o alegere proastă, copilul poate ajunge să aibă traume, iar câinele, din păcate, la adăpost. Așadar, înainte de a lua câine, trebuie să ne interesăm de diferitele rase, să ne gândim dacă stilul nostru de viață se poate adapta cerințelor acelei rase și dacă îi putem oferi animalului ceea ce are nevoie.
Socializarea, obligatorie înainte de adoptarea sau cumpărarea unui câine
Copiii și câinii nu trebuie să socializeze la început fără supravegherea părinților. Totul se face treptat. Sunt și cazuri în care copilul poate face mai mult rău câinelui decât invers. Copiii mici tind să tragă câinele de coadă, iar el poate reacționa, inclusiv prin a-i mușca, fie și în joacă. Dacă vorbim de un câine de talie mare, reactiv, atunci pericolul este și mai mare. Adulții trebuie să fie mereu cu ochii pe interacțiunea dintre cei mici și patrupezi.
„Copilul trebuie socializat înainte cu câinii, să vedem cum reacționează, dacă se simte lejer în compania patrupezilor. De exemplu, copilul ar putea fi alergic la câini. Indiferent unde locuim, la bloc sau curte, câinele trebuie scos la plimbare zilnic, ca și cum ar sta în apartament. Asta pentru că ne dorim un câine cu o viață sănătoasă și să evităm anumite anxietăți pe care le poate dezvolta”, spune specialistul.
Câine pui sau senior?
Revine și aici părerea subiectivă a fiecăruia, însă nivelul de atenție trebuie să fie același. Ambii au nevoie de atenție și grijă.
„După un pui stai să nu se lovească, să nu roadă, să nu-și facă rău singur, iar la un câine matur trebuie să-i observăm rutina, să urmărim cum se comportă. Un câine matur va veni cu un pachet de cunoștințe, unele pozitive, altele negative, iar noi avem de timp să le observăm. De aceea, socializarea este obligatorie”, spune Laurențiu Negrău.
Aspectul financiar nu e de neglijat
În momentul în care ne luăm responsabilitatea de a avea un câine, trebuie să ne asumăm anumite costuri. E nevoie nu doar de hrană, ci și de diferite obiecte, tratamente, unele care ar putea avea prețuri piperate.
Indiferent că este cumpărat cu pedigree din canisă sau adoptat, un câine va însemna costuri pe care trebuie să ni le asumăm.
Când este copilul pregătit să aibă un câine?
Specialiștii de la American Kennel Club au făcut o listă cu 7 semne care arată dacă este sau nu copilul pregătit să aibă un câine. Iată care sunt acestea.
- Copilul deja are câteva responsabilități sau sarcini în casă, pe care le poate îndeplini (poate face ordine în cărți, jucării, poate ajuta la curățenie);
- Copilul este capabil de empatie și e conștient că, dacă de pildă îl trage pe câine de coadă, pe blănos îl va durea;
- Arată un adevărat interes pentru a purta de grijă unui câine și este curios la vederea unuia pe stradă;
- Copilul știe ce are nevoie un câine pentru a supraviețui: apă, mâncare, adăpost;
- Copilul știe și ce nevoi are un câine – plimbare, joacă, interacțiune cu oamenii;
- Copilul știe să fie blând și a arătat deja astfel de gesturi față de bebeluși sau față de cățeii altor persoane;
- Foarte important – copilul înțelege că un cățel este un membru permanent al familiei și NU este de dat/aruncat/abandonat. Este un companion pe viață!
