Moșu’ nu mai are mulți ani de trăit, dar merită să fie înconjurat de iubire. Uitat în spatele gratiilor, privirea lui spune mai mult decât o mie de cuvinte

În județul Ilfov trăiește un câine bătrân care, deși uitat de lume, nu cred că a uitat să iubească. Povestea lui Moșu’ este cutremurătoare și umană. A văzut atât de multe răutăți din partea oamenilor încât nu mai are nicio așteptare de la viață. Și totuși merită ca finalul să-i fie ușor și lin în compania oamenilor.

Povestea lui Moșu’

Adăposturile de animale sunt pline de zeci de priviri, unele speriate, altele curioase, unele încă încrezătoare, altele deja resemnate. Dar dintre toate, privirea tristă a lui Moșu’ iese în evidență. Ca și cum ar accepta totul cu blândețea unui suflet care a suferit mult, dar nu s-a înrăit.

Un deceniu de luptă cu viața nedreaptă

Moșu’ are peste 10 ani, scrie Protecția Animalelor CJ Ilfov pe internet. A supraviețuit pe străzi, printre pericole, foame și frig. A văzut nepăsarea oamenilor, a simțit teama în oase, a dormit în colțuri întunecate și a mâncat ce-a apucat. Probabil că nu a avut niciodată o casă. Acum își petrece zilele în spatele unor gratii care nu se deschid niciodată pentru el. Timpul trece, iar șansele se împuținează.

Câinii bătrâni și mari, invizibili în lumea adopțiilor

Realitatea este dură: câinii de talie mare, mai ales cei în vârstă sunt foarte greu de adoptat. Deși adesea cei mai blânzi și mai recunoscători, statisticile nu sunt de partea lor. Moșu’ este un astfel de caz. Mare, bătrân și fără „poveste virală”. Doar un suflet care nu mai are mult timp, dar care ar merita să-și trăiască ultimii ani în liniște, nu între betoane reci.

Este uriaș, dar blând

Moșu’ nu sare pe gratii și nu caută atenția cu disperare. Doar se uită, în tăcere, afară, de parcă ar spune: „Am fost uitat. Dar nu port ură, ci sunt doar dezamăgit”. Patrupedul este calm, liniștit, docil. Nu deranjează. Nu cere, dar oferă acea liniște și căldură pe care doar animalele bătrâne știu s-o transmită.

O viață întreagă în umbră

Anii pe străzi au fost grei. Anii din adăpost, poate și mai grei. Pentru că acolo ești în siguranță, dar și singur. Chiar dacă nu mai are așteptări de la viață, cineva i-ar putea oferi un petic de curte, un bol de apă, o mână care să-l mângâie și o voce care să-l cheme pe nume.

„Sunt atâția oameni cu case, vile, în Ilfov. N-o mai fi vreo curte goală? În care să moară și el liniștit?”, se întreabă Protectia Animalelor CJ Ilfov pe rețelele sociale.

Ultimul capitol din viața lui poate fi și cel mai frumos

Moșu’ nu va mai trăi mult. Poate luni, poate un an. Dar fiecare zi pe care o mai are ar trebui să-i fie liniștită. Fără zgomotul adăpostului. Fără frigul betonului. Fără gratiile care nu se deschid. Merită să moară în pace, știind că, măcar o dată, cineva l-a îndrăgit cu adevărat.

Ce poți face pentru Moșu’

Nu toată lumea îl poate adopta. Dar toți îl putem face cunoscut în mediul online, distribuindu-i povestea sfâșietoare. Poate chiar astăzi, cineva va citi acest apel și va spune: „Am spațiu suficient pentru Moșu’”. Pentru adopție sună la 0751.235.009